O SA FIE SI BANANE?

img-2Adeseori necunoscutul starneste in fiinta umana o asociere oximoronica intre teama si exaltare. Tot ceea ce este nou atrage si repugna in acelasi timp. Mecanismele de conservare ale individului lupta cu nevoile de expansiune ale eului. In acelasi mod, reactia elevului pus in fata unei situatii inedite la scoala este initial una de respingere, dublata de dorinta reprimata de a cunoaste necunoscutul.

Aceasta situatie mi-a readus in minte o imagine dintr-un roman scris de David Lodge, unde acesta surprinde efectele celui de-al doilea razboi mondial asupra vietii cotidiene printr-o scena dureros de realista. Imediat dupa ce s-a declarat oficial incetarea bombardamentelor in Marea Britanie, Timothy, un baietel de 7 ani, ii cere mamei sale sa ii confirme evenimentele si o intreaba entuziasmat: O sa fie si banane? Ajungand sa priveasca experienta razboiului ca pe o normalitate, noua situatie creata ii produce copilului sentimente ambigue de reticenta si exaltare. Revenind la prototipul elevului roman, reactia acestuia in prezenta formelor moderne de educatie este una similara cu a baietelului neincrezator, dar care continua sa spere ca va manca in sfarsit banane.

Asadar, dragi elevi, stiu ca noile cerinte din educatie va sperie pentru ca, asa cum e firesc, necunoscutul creaza in prima faza panica. Dar, in acelasi timp, mai stiu si ca voi va doriti sa luati parte la experiente noi de invatare. Ar fi dezamagitor pentru voi sa regretati ca nu ati incercat!

Related Posts

Aboneaza-te

Alege sa primesti ultimile articole postate de noi chiar la tine pe email.