Vitralii

vitralii

        Vitraliile sunt considerate a fi compozitii decorative ce sunt formate din bucati de stila colorata . Acestea sunt dispuse asimetric sau simetric si sunt legate prin retele de plumb intre ele , prinse fiind cu ajutorul tijelor metalice sau a  sasiului ferestri ori usii.

Vitraliile pot sa fie montate in lemhul usii , indiferent daca ele sunt exterioare sau interioare.

Daca vorbim despre originea vitraliilor, atunci se poate spune ca ea se pierde in istorie. Tehnica lo a fost derivata din fabricatia bijuteriilor si a mozaicurilor iar vitraliile din ziua de azi, asa cum le cunoastem cu totii au aparut atunci cand au fost construite bisericile, dintre acestea, cele mai vechi fiind din secolul X. Tehnixile prin care sunt facute vitraliile au ramas in linii mari neschimbate chiar si pana in ziua de azi , asa dupa cum au fost descrise de calugarul Teophilus, undeva in jurul anului 1100.

Odata cu aparitia stilului gotic in care bisericile au devenit din ce in ce mai inalte si mai luminoase au aparut si au fost folosite vitraliile asa cum nu au mai fost intalnite pana acum.

Un calugar, pe numele lui Abbot Suger cunoscut la manastirea St.Denis  a fost cel care a reconstruit biserica manastirii si a oferit astfel exemple in care vitraliul juca un rol definitoriu.

Mai tarziu, in secolul al XV-lea la apogeul goticului, vitraliile au devenit mai mult pictura si nu element generator de atmosfera. Astfel, culorile erau mai pale, figurile ce erau reprezentate acopereau toata fereastra , pictura devenise mai sofisticata iar tehnicile noi care au fost descoperite si redescoperite au permis sa fie redescoperite detaliile galbene si cele aurii.

Nervurile de plumb, care pana atunci au decorative dar si necesare , au devenit brusc doar un rau necesar care era camuflat prin compoztia desenului.

Perioada renasterii a dus si la o perioada in care vitraliile erau considerate doar sticla pictata.

Tehnicile si simbolismul original au fost date uitarii si vitraliul pictat devine accesoriu care se regasea in locuinte dar si in biserici si in cladiri publice. Semnele heraldice erau foarte populare in epoca si realizate pe un fond transparent.

S-a ajuns in secolul al XVIII-lea ca marea majoritate a vitraliilor sa fie inlocuite cu sticla pictata iar informatiile in ceea ce privesc vitraliile sa se piarda. In acelasi secol, in Anglia s-a vazut o revitalizare in ceea ce priveste interesul fata de arhitectura gotica. S-au redescoperit atunci tehnicile de lucru de catre istoricii amatori si de catre oamenii de stiinta si au fost scoase la iveala secretele prin care s-a produs sticla colorata.

In atelierele de sticla a inceput producerea versiunilor de ferestre in stilul medieval si a inceput sa se experimenteze producerea de sticla care avea capacitatea sa creeze efecte vizuale fara ca aceasta sa fie pictata.

Astfel, in 1879 a fost creat si brevetata sticla opalescenta si tot atunci s-a dezvoltat si popularizat produsul care are numele sinonim cu acesta.  Pentru asta s-au folosit taieturi complicate dar si sticla bogata si colorata care erau dispuse in straturi ce dadeau un  plus de textura dar si de profunzime iar John LaFarge si Louis Comfort Tiffany au devenit furnizorii principali atat pentru biserici dar si pentru resedintele private.

Detalii pe Securitinternational.ro.

Related Posts

Aboneaza-te

Alege sa primesti ultimile articole postate de noi chiar la tine pe email.